Din adâncul secolelor …

Istoria parfumului este veche de mii de ani, primele dovezi ale existenței lui datează din Egiptul Antic, Mesopotamia și Cipru. Există o legătură cu apariția cuvântului „parfum” – „Per Fumum”, care în traducere din limba antică înseamnă „prin fum”.Ritualurile și jertfele, pentru a fi pe placul zeilor din acea vreme, au fost efectuate mai ales în timpul arderii de tămâie și au fost însoțite și de alte ritualuri aromate: arderea lemnului aromatic și așezarea unor sanctuare și loji cu flori mirositoare.  Parfumurile existau și în India, majoritatea parfumurilor indiene se bazau pe tămâie. Există, de asemenea, mai multe referiri la utilizarea uleiurilor aromatice în Biblie.

Primele parfumuri lichide au fost un amestec de uleiuri și ierburi zdrobite sau petale de flori, acest amestec răspândind un miros puternic. Mai departe, procesul a început să se îmbunătățească. Chimiștii antici au realizat prin distilarea florilor, uleiurilor, calamului, diverse ierburi și mirodenii, migdale, coriandru, mirt, rășină de conifere, bergamot, incens și alte substanțe aromatice. Oamenii de știință au găsit o carte străveche din secolul al IX-lea – „Cartea chimiei și distilării parfumurilor”, care conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromatice, balsamuri și ape aromate. Cartea descrie, de asemenea, 107 metode și rețete pentru crearea parfumurilor și echipamentelor pentru producerea parfumurilor, de exemplu, cubul de distilare Alembik.